EFECTE VĂZUTE ȘI MAI PUȚIN VĂZUTE ALE PANDEMIEI

 Trăim vremuri tulburi, în care cu greu se întrezărește o perspectivă clară a omenirii.

Chiar dacă ne aflăm într-o ceață deasă, guvernele au tot luat, din martie și până în prezent, de când cu apariția acestui virus, tot felul de decizii, care mai de care mai controversate. Graba cu care se caută un vaccin este de înțeles, însă graba cu care se dorește vaccinarea populației este nejustificată, atâta timp cât nu se poate preciza cât de eficiente, pe termen lung, sunt vaccinurile, deja realizate. Nu putem spune cât de eficiente sunt pe termen lung din simplul motiv că au trecut doar câteva luni de când s- a dat startul pandemiei. 

De când a apărut pandemia, populația a avut parte de tot felul de restricții ale căror urmări pe termen lung e greu de precizat, întrucât nu a mai avut parte de așa ceva și înainte. Curios este că mass-media nu a popularizat ce s-a întâmplat când lumea a mai trecut prin asemenea perioade dificile. În condițiile în care tehnologia s-a dezvoltat, iar posibilitatea de a obține și de a păstra informații pe termen lung a crescut, nu înțeleg de ce omenirea nu are informații despre ceea ce s-a petrecut acum peste 100 de ani în urmă. Ceea ce dețin ca informație despre ,,gripa spaniolă” este faptul că s-a lăsat și atunci cu multe decese și că se purta și atunci mască. Despre restricțiile de atunci și dacă s-au făcut studii cu privire la urmările negative pe care le-au avut restricțiile de atunci, încă nu am citit.

Lumea are interdicția de a-și mai respecta cu strictețe ritualurile. Apar, astfel, ritualuri deformate. Mergem la biserică cu mască. Nu mai pupăm icoanele și moaștele. Oamenii au ajuns doar ,,trupuri” și numere în statistici. Asistăm, în direct, la o desacralizare a omului. Spiritualul este ignorat de autorități.

Se tot repetă în prezent că este necesar să păstrăm distanțarea fizică și se pune accentul pe sănătatea fizică a indivizilor, însă prea puțini sunt preocupați de sănătatea mentală a populației.

Care sunt urmările statului în casă, a lipsei contactului fizic, a interzicerii activităților de socializare față în față, a învățământului de la distanță etc. ? Greu de spus.

Problema este că, cu cât se va prelungi acest ,,stat acasă sau în casă”, cu atât riscăm tot mai multe efecte adverse:

-vor apărea alte rutine și obiceiuri ?

-vom asista la formarea unor noi culturi, apersonale sau impersonale, și dispariția celor vechi ori abia așteptăm să ne reîntoarcem la ceea ce ne era familiar?

-generațiile tinere vor învăța, iar cei trecuți prin viață vor reînvăța ce înseamnă o îmbrățișare sau un bairam?

-lumea va face cunoștință cu procesul de ,,depersonalizare/  alienare a omului”?

-populația va fi ,,învățată” (a se citi dresată) cum să asculte total de un guvern mondial, totalitar?

Să fim optimiști! Doar cei care au grijă de ei, doar cei cu încredere (în divinitate și într-un viitor mai bun) și doar cei care nu se mulțumesc să stea cu mâinile în buzunare, doar aceștia vor rezista și vor reuși să treacă cu bine de ceea ce este în prezent.