EFECTELE DIGITALIZĂRII (II)

 În această postare, voi încerca să identific aspecte pozitive și negative ce se întrevăd la orizont și care vor produce efecte mai mult sau mai puțin plăcute pentru cetățeni. 

Toate țările care vor să aibă un cuvânt de spus în economia internațională sunt într-o goană nebună după cipuri și după o implementare cât mai rapidă a digitalizării. 

România se lăuda de ani buni că stătea bine la capitolul viteză pentru internet și face pași rapizi spre implementarea în 2023 a portofelului digital. 

Iată și câteva link-uri cu articole despre pașii pe care îi fac diferite instituții în procesul de digitalizare:

Cartea de identitate electronică, implementată din 2023 în București  | StiriDiaspora

UE vrea să înființeze ”portofelul digital”, aplicația oficială pentru actele noastre - Stirileprotv.ro

https://lege5.ro/Gratuit/gqydimjsgu/regulamentul-nr-910-2014-privind-identificarea-electronica-si-serviciile-de-incredere-pentru-tranzactiile-electronice-pe-piata-interna-si-de-abrogare-a-directivei-1999-93-ce

https://cursdeguvernare.ro/platforma-software-centralizata-pentru-identificare-digitala-costa-aproape-100-de-milioane-de-lei.html

https://ec.europa.eu/info/sites/default/files/2021-european-semester-national-reform-programme-romania_ro.pdf

https://www.zf.ro/companii/vremuri-grele-pentru-afacerile-mici-rapusi-de-costuri-micii-21365236?fbclid=IwAR1LlfU_8SOJWDV1mabeZB1DTtICE-z9LTIE6detKUhIJGAef1053STj6hs

Aparent, suntem încântați că societatea se modernizează din punct de vedere al tehnologiei. Cei care fac legile încearcă să ne amăgească și să ne arate avantajul tehnologiei: ușurința accesării datelor fiecărui cetățean de către orice instituție locală/ națională/ internațională și ușurința cu care cetățenii vor putea să comunice cu instituțiile statului. Promisiunea președinției: dispariția dosarului cu șină pe care cetățenii aveau obligația să-l facă și a statului la cozile de la ghișeele instituțiilor.

Oricât s-ar strădui sistemul să se fălească cu facilitățile oferite prin dezvoltarea tehnologiei, asigurarea securității va rămâne principalul obiectiv. 

Ceea ce nu prea conștientizează cetățenii, însă, se referă la faptul că crește tot mai mult rolul statului și al societăților cu profil informatic (agreate de instituțiile statale). Ce înseamnă concentrarea puterii în mâinile statului? Monopol din partea statului sau oligopol din partea corporațiilor? Probabil, monopolul statului pe linie de introducere a legilor și oligopol al corporațiilor agreate de stat, pe liniile de interes ale privatului. E un fel de struțo-cămilă: monopolul statului ne amintește de comunism și dictatură, iar oligopolul corporațiilor e ceea ce mai rămâne din capitalism. Firmele mici și pătura medie a societății vor dispărea, întrucât nu vor mai avea loc pe piață. Cetățenii vor fi doar de două categorii: cetățenii sistemului și cetățenii neascultători. Cireașa de pe tort o constituie dispariția banilor în format hârtie și introducerea celor virtuali. Cine va mai avea putere asupra acestui tip de monedă? Până și băncile vor fi în pericol să dispară. În momentul introducerii banilor virtuali, sistemul se închide. Cei intrați în sistem vor descoperi că nu vor mai avea libertatea de a face orice mișcare și nu vor mai putea ieși până ce nu vor scăpa de însemne, iar cei care nu vor vrea să intre în sistem vor trebui să-și asigure singuri securitatea și sănătatea. De la recunoașterea facială a individului și folosirea unui card în loc de cheie, până la obligații de tot felul din partea cetățenilor, nu este decât un pas. Ce înseamnă aceste posibile obligații: vaccinarea obligatorie a cetățenilor, implantarea cipurilor, accesul la anumite beneficii în funcție de comportarea benevolă a cetățenilor. Lațul ,,binelui comun” se va strânge tot mai mult. Și uite cum comoditatea cetățenilor duce la restrângerea drepturilor și a libertăților .   

Ce se poate întâmpla în viitor, dacă cetățenii vor rămâne hipnotizați de propaganda globalistă? Dictatură în toată regula.

Care este soluția? Într-o societate în care cei care sunt la putere caută să-și mărească influența și să aibă un cuvânt cât mai greu de spus, e tot mai dificil de gestionat acest lucru. Cetățenii nu vor putea tot timpul să stea cu ochii pe politicieni dacă își fac sau nu treaba. Pe viitor, sistemul va putea face, la un moment dat, implozie. La fel cum s-a întâmplat, probabil, și cu civilizațiile demult apuse. 

O speranță ar fi comunitățile autosustenabile, capabile să se apere și să se întrețină fără ajutorul statului.