EUTANASIERE SAU SINUCIDERE?

Sunt anumite cumpene din viețile oamenilor, când destinele oamenilor se pot schimba la 90, 180, 270 sau chiar la 360 de grade. Și ce îi determină pe acești oameni să prefere să moară în loc să trăiască: tensiunea psihică sau durerea fizică insuportabilă? Sau, poate, un complex de factori care conduc la declinul vertiginos al acelor sărmane ființe?

Politica decuplării de la alimentarea cu oxigen a muribundului este că, dacă bolnavul va fi ca o legumă, întrucât nu va mai putea să aibă autonomie fizică, barem să i se curme această perspectivă sumbră.

La animale, politica eutanasierii se referă la faptul că nu mai are sens ca mica vietate să sufere fără sens, atâta timp cât nu se mai poate face nimic pentru redresarea acesteia și că mai bine este ca să i se curme durerea.

V-ați gândit că oricât de dureroasă ar fi durerea, ea reprezintă dovada că acel om trăiește? Durerea poate fi și un stimulent (,,nuiaua”) pentru corp, pentru a-l determina pe om să lupte ca să trăiască.

Indiferent că omul decide ca să și-o facă cu mâna lui sau că alții decid pentru muribund ca să plece mai repede din această lume, nici una dintre soluții nu este bună.

Iată și un articol despre eutanasiere: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/07/23/eutanasia-clonarea-si-pericolul-transplantului-de-organe-cum-devine-statul-proprietarul-trupului-tau-deconstructivismul-sau-demolarea-sociala/