EMPATIA, PRO ȘI CONTRA

 Empatia ar putea fi explicată ca fiind capacitatea unui individ de a se transpune emoțional în pielea altei persoane. Afectele unui om, că sunt din cele pozitive, că sunt din cele negative, se pot repercuta, psihosomatic, prin anumite emoții, stări emoționale și simptome kinestezice, precum: bucurie, anxietate, dureri de cap etc.

Această varietate de trăiri se poate raporta la indicatori, precum: intensitate, durabilitate, frecvență etc. Totuși, empatia nu se poate măsura cu exactitate, întrucât intervine factorul subiectivitate: pentru unii, un eveniment poate însemna o catastrofă, iar pentru alții, poate că nici nu a avut vreo însemnătate. Pragul de sensibilitate diferă de la o persoană la alta și prin prisma faptului că individul nu are la ce se raporta, dacă ar fi să vorbească de un anumit eveniment, întrucât nu a experimentat vreodată așa ceva.

Nu i se poate reproșa unei persoane că nu este empatică cu altcineva. Mai degrabă, că nu este atentă la nevoile acelei persoane.

Concluzie:

-lipsa empatiei nu înseamnă că un om nu are emoții; poate fi o formă de protecție, spre exemplu;

-a trăi emoțiile altei persoane nu se poate realiza dacă ,,spectatorul” nu a experimentat vreodată evenimentul prin care a trecut ,,victima” sau ar putea fi ceva traumatizant și pentru ,,spectator” dacă ar fi vorba de un eveniment prea dur .

Pe lângă majoritatea oamenilor cu un prag mediu de sensibilitate, există cel puțin încă trei categorii persoane speciale: persoane ,,senzitive”, persoane ,,sensibile” și persoane ,,alexitimice”. Persoanele ,,senzitive” pot resimți stările și durerile unei alte persoane care se află în proximitate, pe viu. Persoanele ,,sensibile” pot fi copleșite de emoțiile altor persoane. Persoanele ,,alexitimice” nu pot identifica cu adevărat emoțiile proprii, darămite pe ale altora. Din ultima categorie, se pot desprinde și acele persoane ,,psihopate”.

Subiectul empatiei este discutabil, însă mă opresc aici. O să închei cu remarca unui bărbat prea senzitiv, ce stătea lângă o femeie aflată în perioada critică: ,,-Mă dor ovarele!”

Prin urmare, este contraproductiv să ne punem în pielea altuia. Dacă ar fi să trăim emoțiile intense ale atâtor persoane cu care interacționăm, zilnic, probabil că nu am rezista prea mult și am ajunge la glumeți. Nu este nici locul și nici momentul să judecăm pe cineva.

Ca să nu riscăm să fim abuzați, iată câteva semne pe care să le recunoașteți:

https://blogpentrusuflet.ro/am-prea-multa-empatie-11-semne-ca-bunatatea-ta-te-raneste/