ÎNTRE A DA ȘI A FI

Cum aflăm peste ce fel de oameni dăm și care le sunt valorile după care conduc un grup de oameni?

Când te duci într-o organizație, prin detașare, și ești drăguț(ă) cu directorii, la diferite ocazii, îndată apare bunăvoința direcțiunii.

Ce se întâmplă, însă, când ești oaia neagră a organizației și nu mai ești dispusă să fii așa de drăguț(ă) cu șefii? Din contra: ești dispus(ă) să muncești, să-ți arăți propria față (și cu bune și cu mai puțin bune), să îți ajuți colegii la nevoie, să fii un om de bază pentru acei directori care dovedesc că sunt umani și au simțul colegialității.

Însă, peste cine dai, rămâi scîrbit(ă) de ,,valorile” după care se conduc: șantaj, amenințări, hărțuire.

Întrucât vrea să scape mai repede de tine, te amenință ori pe direct , ori într-o formă mai voalată sau îți promite câte în Lună și în stele, doar-doar te-or îndupleca să pleci mai repede de la ei, din organizație, de bună voie.

Concluzia este: directorii vor să aterizeze în picioare ori de câte ori apar probleme în organizație și urmăresc ca totul să fie în regulă acum, în prezent; prea puțini se gândesc dacă metodele dau aceleași rezultate și pe termen lung. Important este prezentul; important este ca direcțiunea să iasă cu obrazul curat. 

În loc ca cei care păstoresc turma de mioare să vadă ce nu funcționează în propria ogradă, ce programe de formare mai au nevoie angajații, cum să conlucreze pe toate planurile cu toți jucătorii de pe scenă, aceștia se disociază de angajat, dorind să scape cu obrazul curat din toată tărășenia.