O NOUĂ VIZIUNE ASUPRA IMUNIZĂRII

Am citit azi un articol despre un adult care s-a trezit și la maturitate cu varicelă, deși făcuse această boală și în copilărie. 

Ce să înțelegem din acest exemplu? Că o boală, așa-zis a copilăriei, poate fi repetată și la maturitate (sau chiar la bătrânețe)?

Am verificat, apoi, care sunt agenții patogeni ce produc aceste boli ale copilăriei: majoritatea sunt viruși.

Și eu, care credeam că, o dată ce omul a făcut boala respectivă, acesta va fi protejat tot restul vieții, iată că această convingere începe să se clatine.

Nu lucrez în domeniul medical, însă am câteva întrebări, nelămuriri și idei privitor la imunizare.

Din capul locului, nu se poate spune cu certitudine că o soluție sau alta, privind imunizarea, are nevoie de radicalizare (așa cum se încearcă, în prezent, prin intermediul legii).

Mai degrabă, consider (în prezent) că pentru a putea spune, cu certitudine, cine are nevoie doar de imunizare naturală și cine are nevoie (și) de imunizare artificială depinde de la persoană la persoană.

De ce susțin această variantă?

-pentru că au existat persoane care, după ce au fost imunizate, au avut reacții alergice (chiar severe);

-pentru că majoritatea persoanelor care trec cu bine peste simptomele infectării, se capătă cu imunitate naturală și nu mai au nevoie, ulterior, de vaccin.

Când putem spune că un om are sau nu nevoie de vaccinare artificială? Trebuie ținut cont de următorii factori:

-moștenirea genetică,

-istoricul bolilor acelei persoane,

-tipurile de boli avute de rudele apropiate ale acelei persoane,

-starea sistemului de imunitate pe care o are individul la momentul efectuării evaluării (dacă am reținut bine, trebuie verificat IgE din sânge),

-predispoziția spre alergii (verificarea individului dacă este alergic la substanțele componente din vaccin).

În urma unei evaluări riguroase, se poate stabili cine are nevoie de o imunizare suplimentară (adică, artificială) și cine poate rezista doar cu imunitatea naturală (proprie organismului).

Probabil, timpul necesar pentru evaluare și cheltuielile corespunzătoare pentru a verifica dacă un individ are sau nu nevoie de imunizare artificială, descurajează statul în a duce o politică, în sănătate, preventivă.

Consider că omul are nevoie să fie informat privitor la opțiunile și efectele bolii/ nevaccinării, posibile, și are dreptul să aleagă.

Ceea ce trăim în zilele noastre este o asmuțire a părinților care sunt de acord cu vaccinarea, împotriva părinților care nu sunt de acord cu vaccinarea copilor, de către cei care ne guvernează și fac legi. Este un abuz de putere.

Nu văd de ce tot părinții copiilor care și-au vaccinat copiii ar fi cei care se cred nedreptățiți.

Atâta timp cât copiii celor vaccinați sunt protejați, din punct de vedere medical, de ce părinții acestora și-ar mai face griji că există în colectivitate și copii nevaccinați?

O ultimă idee referitor la imunizarea artificială aș adăuga:

-imunizarea artificială poate fi imperios necesară, indiferent de vârstă, atunci când boala este mortală sau lasă sechele care diminuează în mod radical calitatea vieții.